miercuri, 12 martie 2008

12 martie

Elevii buni vor munci pe salarii mici, pentru ca au fost invatati de mici sa lucreze(invete) pentru recompense simbolice (note) si mai tarziu se vor multumi cu un castig simbolic. Cei slabi la scoala au cautat mai degraba recompensele concrete si in functie de ele isi orientau actiunile, tot asta fac si dupa terminarea studiilor.

5 comentarii:

Cătălin spunea...

E prea complicat man pentru ora asta. Eu o stiam pe aia cu "tot marlanu vrea gologanu" ca ala de bun simt se multumeste cu cat ii ajunge.

presagio spunea...

...pana la urma castigul simbolic poate fi mai valoros decat recompensele concrete deci nu trebuie neaparat sa fie ceva de rau asta:-)

presagio spunea...

auzi cred ca de fapt chiar putem sa spunem ca noi oamenii am ajuns sa fim in asa hal "prostiti" de natura incat am ajuns sa ne multumim si cu recompense simbolice in timp ce restul organismelor prefera recompensele concrete...

pisicaobosita spunea...

mi se pare normal ca oamenii inteligenţi să fie recompensaţi simbolic, pentru că şi inteligenţa, uitîndu-mă în jur, este doar simbolică, doar prostia este concretă şi ne calcă pe nervi, pe voi ăştia...

Dana spunea...

Vad un stupid balans intre aceste doua situatii: cei fericiti, incantati in prima parte a vietii (cat timp au fost elevi, stutenti) sunt nemultumiti mai apoi, si viceversa, ceilalti sunt incantati in partea a doua a vietii. Elevii care au fost apreciati, admirati, "aplaudati" de parinti, profesori, vecini, rude etc. si care au fost deci multumiti si incantati de recompensele de acest gen, sunt mai apoi incapabili de a se revolta impotriva conditiei lor mizere, inotand intr-o ignorare voita a acestei situatii. E randul celor care au fost izolati, criticati, sanctionati, admonestati in trecut sa-si ia revansa si sa se orienteze pentru a dobandi..."onoruri" (din al lor punct de vedere) si pentru a-i umili/sanctiona pe cei dintai; anii umilintelor din trecut sunt uitati (cred ei) datorita succeselor de mai tarziu.
E un ciudat "equilibru intre anthitesi" (ca tot incerc acum sa descalcesc ceva din Ion Heliade Radulescu) care nu poate decat sa accentueze nemultumirea celor dintai. Pentru ca, oricat ar fi de deosebiti acestia, ar trebui sa recunoasca urmatorul lucru: recompensa simbolica e umilitoare pentru vremurile in care traim si doar multumirea aceea interioara e insuficienta pentru a ne ajuta sa gandim frumos despre viata.