miercuri, 11 iunie 2008

11 iunie

Cunosti sentimentul de implinire totala? Corpul si mintea ta stiu exact despre ce este vorba, dar ti-l vor oferi doar daca joci dupa regulile lor si dupa ce le satisfaci pretentiile.

11 comentarii:

suraj spunea...

zic..daca jucam doar dupa regulile corpuluisi dupa cele ale mintii...nu ne vom depasi niciodata starile de animalitate si de egoism...dar poate mai bine un animal egosir satisfacut decat un spirit mistic tulburat...cat despre trairile inimii si ale spiritului vad ca de astea nici nu spui...aitareya upanishad---sediul mintii este in inima....mda ...pentru cunoscatori...eu unul decat sa fiu un animal satisfacut prefer sa fiu o fiinta plina de tulburarea misterului...dar totusi ce inseamna ca sediul mintii e in inima...ce reguli se vor aplica...ce usor vorbesc unii oameni de aspecte de astea totale..implinire totala...iti dau impresia ca stiu ce spun...dar oare...

Ovidiu spunea...

Corpul are in el toate programarile speciei, ca organism superior din care facem parte. Daca scopul speciei este sa supravietuiasca la infinit si sa evolueze genetic, atunci te conditioneaza ca individ sa iti cauti partener - cu cat e mai bun pentru imbunatatirea liniei genetice - cu atat sentimentul de implinire (sentiment recompensa) va fi mai accentuat. Daca incerci sa te opui sau sa te eschivezi de la acest scop, vei avea stari pedeapsa (frustrare, dezamagire, tristete etc.). Pentru o implinire care sa depaseasca acesta implinire particulara, deci dupa (copii lumina ochilor mei-upgrade line), evident sunt si alte pretentii ale mintii si corpului - bogatia si recunoasterea sociala - asigura supravietuirea liniei genetice, si integrarea ei in medii in care o pot imbunatati mai departe - obiective iarasi recompensate de corp.
Totusi bogatia si integrarea sociala pozitiva sunt recompensate de corp/minte atata timp cat ele au ca scop asigurarea longevitatii liniei genetice (copiilor) si oferirea lor a unui suport (social superior)in care linia genetica sa se poate imbunatati.

Ca o tranzitie.... spre altceva....
Daca un singur om o singura data poate incerca aceasta senzatie, inseamna ca al nostru corp si a noastra minte sunt capabile sa creeze starea de implinire, sau aceea de bucurie inexplicabila, sau starea de incantare fara motiv.....sa nu iti imaginezi acum aceste stari... dar...
.... pe masura ce citesti aici despre ele ... s-ar putea sa le simti prezenta mai mult sau mai putin ... undeva in interiorul tau... nu stiu in ce loc, nu stiu cat de aproape sau cat de repede ai putea sa ajungi la ele...si... probabil nici tu nu stii, dar bucuria interioara... este acolo, si asteapta sa fie descoperita, senzatia de implinire.... isi doreste si ea la randul ei sa fie simtita, mai intai abia perceptibila ... ai putea sa observi ca devine tot mai evidenta pana ajungi sa fii constient de acea senzatie, ..... sa iti inunde corpul, sa se plimbe prin interior ... s-ar putea sa simti ca se apropie ... dar toate astea.... sunt undeva inauntru si mai devreme sau mai tarziu te vei intalni cu ele, si te vei intreba cu mirare de unde au aparut si cat vor dura....

interesant este ca aceasta capacitate interioara de a crea aceste sentimente si senzatii de implinire nu apare la un moment dat, ea exista continuu in corp, doar ca se declanseaza la un moment dat. Daca acest mecanism exista si este descoperit, atunci ramane la liberul arbitru al fiecaruia sa il activeze .

Despre implinirea spirituala.... intr-un alt comentariu :)

Presagio spunea...

…ma gandeam la momentele acelea de implinire, fericire totala si imi dau seama ca mai putin imi amintesc motivul anume care a determinat momentul, dar imi amintesc senzatiil percepute: sunet, miros…o imagine…senzatii tactile…si toate simtite ca o stare de implinire in tot corpul, deci nu cred ca ar trebui sa ne grabim sa dispretuim corpul ca fiind doar ceva material… Inima si spriritul fac parte din trup si ele..eu una nu prea reusesc sa fac separatia intre ele…poate e o lipsa la mine…

suraj spunea...

da...ok...dar ma intreb atunci de ce a zis isus...lasa familia si urmeaza-ma...de ce a zis ca mai degraba va intra o camila pe gaura acului decat un bogat in imparatia cerurilor...de ce ii critica pe farisei care aveau recunoastre sociala sau pe pe cei cu functii administrative si religioase... de ce a zis lasati mortii sa isi ingroape mortii...de ce...oare le vedea incompatibile ....si daca imi aduc aminte de starile pe care imi zici sa nu mi le imaginez la mine ai auzit prima oara...da na ai un lapsus extins....sa propun modelul hindus.....este o varsta a copilariei..adolescentei...casatoriei...muncii proefesional sociale cresterii copiilor...apoi retragerea in padure sau na sa zicem preocuparea de aspectele spirituale de care nu ai avut timp...

suraj spunea...

ce usor valorizam nonvalorile si zicem ca sunt bune si uitam de cuvintele singurului care conteaza...

Presagio spunea...

“Orice gest al trupului are repercusiuni asupra vietii sufletesti si orice gand sau simtire din suflet se repercuteaza în trup. Simtirile mai subtiate, mai curate si mai nuantate ale sufletului se manifesta în trup. Simtirile curate ale trupului se imprima în suflet. Dar simtirile trupului au devenit curate prin vointa sufletului. Iar simtirile acestea imprimandu-se pentru veci în suflet, cand sufletul îsi va învia trupul, va prelungi în acesta curatia simtirilor lui. Este cu neputinta de a desprinde total din suflet radacinile trupului, precum este cu neputinta de a vedea în trup numai materie, odata ce trupul este rationalitate plasticizata care se lumineaza deplin prin ratiunea constienta si deschisa ratiunii infinite a lui Dumnezeu, sau se întuneca, în absenta lucrarii Aceluia în ea”D.Staniloae

bodai daruma spunea...

Practicantii spirituali din toate religiile stiu ca anumite lucruri sunt impermanente...de exemplu trupul e impermanent...egoul e doar o creatie pt acesta incarnare...deci este impermanent, insubstantial si fara numen...deci trebuie acceptat ca lucrurile impermanente sunt ca o fantoma , nu au o realitate proprie...mai ales cand imbatranim trebuie sa intelegem pt a ne putea desprinde in momentul mortii...toate cartile mortilor prezinta acesta realitae--fie cea egipteana., tibetana, crestina, mayasa, maora etc...oare cum s-au pus de acord...tibetanii rad de ambitia omului de a valoriza trupul...la un moment dat trebuie let it go....dar inteleg cat esti inca tanar trupul are valentele lui si trebuie respectat pt asta...pt o viata armonioasa...cat esti tanar e o realitate...in timp isi pierde consistenta incetul cu incetul..la batranete vei gandi altfel ...vei vedea an cu an ca de fapt trupul nu e o realitate permanenta precum spiritul care e etern...multi autori au tratat arta de a muri...caci in traditiile spiriruale e vitala pt evolutia spirituala..ritualurile funerare din vechime aveau la baza tehnici spirituale practicate de initiati pt a ajuta sufletul defunctului sa treca vamile de dincolo...acum e o varza...nu mai sunt initiati...asa ca dumnezeu cu mila...dar stiu ca trupul e o realitate puternica la tinerete...dar se poate muri la orice varsta..si atunci ...ar trebui sa fi inteles deja lectia impermenentei trupului si a mintii egoului altfel vamile sunt imposibil de trecut...

Presagio spunea...

pt. cel care are bani, pozitie sociala, etc. ispitele sunt mai mari si e mai greu sa pt. el sa perceapa tot ceea ce il inconjoara si altfel...nu bogatia in sine e un pacat asa cum nici pozitia sociala, nici frumusetea, nici inteligenta nu sunt… ci modul in care te raportezi la viata avandu-le pe acestea…cred ca sunt si oameni bogati care pe langa banii pe care ii detin gasesc si alte intelesuri vietii…si sunt si oameni saraci care au avut parte de multa suferinta si pt. care toata astea au fost oarecum in zadar daca nu reusesc sa se desprinda de sentimente de ura, manie…frustrari, etc

Ovidiu spunea...

Spiritualitatea a venit ca o necesitate, si pe care oamenii o aveau tot in sange, in mod natural, altfel nu ar fi avut sanse sa reziste in timp. Daca ceea tine de inmultire, socializare si imbogatire - sunt adanc incastrate in om ca si programari genetice, daca le atingi corpul iti ofera multumire, implinire, iar daca nu le atingi, corpul iti creeaza o senzatie de nemultumire, sau neimplinire, spiritualitatea vine ca o nevoie a omului de a depasi aceste conditionari, si a putea simiti implinirea prin integrarea in scopuri superioare. (alte conditionari ale regnului - animal in cazul nostru, ulterior cel ce include viata activa-flora+fauna; iar apoi si viata pasiva - planeta-materia.) Programarile ulterioare, tin de ceea ce este in materia in sine, care nu mai poate fi nici vizibila, dar ea exista ca suport principal prin celelalte dimensiuni ale sale.
Iubirea de exemplu este o atitudine care prin esenta ei - asigura si protejeaza viata - atat a speciei, dar si a faunei sau florei, inclusiv a planetei si mai departe. In momentul in care ne conectam cu ea - suntem conectati cu programele esentiale care stau la baza creatiei omului ca fiinta pe planeta si nu numai. Chiar daca partea vizibila este impermanenta, ea este necesara, sau este inclusa in obiective - altfel spiritul nu s-ar fi incurcat cu un corp, minte sau ego daca nu ar fi fost utile in obiectivele sale - posibil tot de promovare si sustinere a viului intr-o forma sau alta.


Si totusi ce frumos au intrat trei voci si discuta despre corp, minte si spirit.... daca toate sunt componente necesare, atunci fiecare in parte sa faca ceea ce stie si poate sa faca, asa ca rog spiritul sa aduca toata implinirea posibila, corpul sa o simta, iar mintea ar face bine sa se alature la tot acest minunat spectacol al vietii.

suraj spunea...

repet am spus ca trupul si mintea trebuie depasite la batranete cand se apropie moartea ...nu altceva..ce sa faci asta e adevarul... la tinerete sunt importante... de acord...sunt etape si etape...dar e bine sa avem intelepciune si in tinerete ...si sa vedem un pic si dincolo de trup si minte...de acord cu presagoi la bogati si saraci...da na realitatea sociologica arata mai multe depresii si sinucideri la bogati...si culmea multi saraci sunt mai deschisi la inima...eu zic ca stia isus ceva cand a zis parabola cu camila...da nu prea mai avem incredere in el...si mai era si pasajul acela cu batrana care din cei 2 banuti ai ei a dat unu ...deci care e importanta bogatiei daca ne tine departe de dumnezeu...sa ne dea implinirea speciei...corect dar daca peste aceasta implinire nu punem si comuniunea cu divinul ...na e ca mutu care a ratat penaltiul...

suraj spunea...

nici o parte nu paote sa castige fara cealalta...nici implinirea speciei nu e de ajuns...dovada multi care se casataoreau copii bogatii functii..regi...si apoi o tuleau in padure dupa dumnezeu...nici comuniunea cu dumnezeu nu tine loc de sex de trupul femeii de iubire daca simti ca le vrei...de bani pt haine excursii mancare restaurante ...atatea lucruri frumoase care se pot cumopara cu bani...LOL...BUNA TREABA...TRE SA COLABORAM,,,ca sa fim fericiti...prieteni...oare prietenia tine de aia cu specia sau de aia cu spiritul...DECI PARTENERII DE BLOG...RESPECT SI FERICIRE