marți, 7 octombrie 2008

8 octombrie

Fericirea este un set de reactii neurohormonale recompensa declansate de identificarea si executarea programelor genetice principale si secundare.

8 comentarii:

Anonim spunea...

Nu cred ca fericirea e programata genetic. fericirea ti-o faci tu-privind lucrurile dintr-un unghi sau altul......

Ovidiu spunea...

Imi place mesajul, pe cat de simplu, pe atat de dragut.
Ma intreb daca vrei sa spui ca doar privind lucrurile intr-un mod nou, devii fericit, daca iti schimbi pozitia din care esti si in momentul in care esti in alta locatie, vezi lucrurile intr-un mod nou, si asta te face fericit, sau pentru ca esti fericit in noua locatie vezi lucrurile intr-un mod nou.
Interesanta aceasta miscare in interior pana ajungi intr-o noua pozitie ... si indiferent ce mesaj ai fi vrut sa transmiti, este cert ca omul e fericit pentru ca e sistematic proiectat sa aiba aceste stari cu un scop bine definit.
Nu am spus ca fericirea e programata genetic, ci ca atunci cand ne indreptatm spre obiectivele inregistrate in gene, corpul nostru e programat sa creeze acea stare motivatie sau recompensa pe care o numim fericire.
Fericirea de care spui este "fericire motivatie" pentru ca din noua pozitie vizezi alte obiective, care probabil corespund cu unele din principalele obiective genetice si esti sustinuta emotional de propriul corp sa inaintezi spre ele. Si este in acelasi timp o „fericire recompensa” pentru ca ai IDENTIFICAT SI ALES acele obiective, desi ele nu sunt neaparat conceptualizate la nivel mental, practic nici nu e nevoie sa fie intelese, pentru ca ele sunt criptate tocmai pentru a nu fi decodificate si anulata influenta si puterea lor de catre planul mental constient.

Un alt scop al fericirii este acela de a recompensa individul secvential. Ai descoperit un obiectiv al genei si l-ai transformat in scopul tau - esti recompensat cu o stare de fericire, pornesti la drum spre el - mai esti recompensat inca odata, ai indeplinit un obiectiv, primesti inca o stare de fericire recompensa si motivatie in acelasi timp.
In momentul in care ai identificat si indeplinit principalele programe genetice, esti recompensat cu acea stare care contine in ea mai multe randuri de fericiri, si pe care o numim implinire.

Mecanismele sunt cu un sens foarte precis codificate si rulate in interiorul nostru, doar criptarea lor in "codul" genetic ne protejeaza pe noi de a artificializa fericirea si a o obtine prin metode care ocolesc scopurile genetice, cum ar fi acela de a ne propune un alt punct de vedere in loc sa indeplinim ceea ce simtim ca trebuie sa facem.
Daca s-ar intampla acest lucru, gena respectiva ar putea disparea.

prediccion spunea...

E adevarat ca toate emotiile si sentimentele noastre sunt determinate de aceste substante care alearga liber prin sangele nostru si care se numesc neurohormoni, insa mecanismul exact, determinismul, este reciproc: studiile arata ca se elibereaza serotonina pt. crearea starii de fericire, dopamina pentru dorinta, opioidele in cazul euforiei, etc. dar si emotiile insele pot duce la secretarea acestor substante…si te intrebi astfel cine pe cine determina?

Ovidiu spunea...

Emotiile au un scop precis adaptativ, desi circuitele emotionale se pot emotiona :)), deregla uneori, si atunci apar probleme de natura psihologica sau psihiatrica, iar cauza secretiei substantelor este adaptarea la anumite conditii si ele declanseaza un proces in lant si el cu o chimio-logica si fizio-logica specifica. Multumesc de specificari, ai putea sa ne dai lista tuturor substantelor si emotiilor produse - ar fi un blog de super precizie. :P
La fel de interesanta este dinamica emotionala si felul cum e ea sustinuta biochimic. De exemplu vezi o persoana cu un status ridicat si ai dori sa intri in contact cu ea, dar simti un soi de frica de apropiere. Din acea emotie treci in una de frustrare pentru ca nu poti sa faci ceea ce iti doresti. Ulterior devii dezamagita de tine insati, apoi nervos pe tine insati, ulterior intervii cu o alta emotie pozitiva pentru a contracara acest lant negativ si incerci sa te simti bine, eventual iti spui ca vor exista alte ocazii sau ca oricum nu conteaza. Daca insa initiezi contactul cu acea persoana, intervin o multime de emotii in dinamica - de sustinere sau de autointimidare, dar toate au o logica anume si sunt direct influentate de credinte. Asa ca am putea spune: hormonii genereaza emotiile, sau situatiile?, emotiile influenteaza credintele, sau credintele genereaza substantele ... s.a.m.d. :)) Interesant este ca schimbandu-ti sistemul de credinte modifici modul de secretie hormonala a corpului si intreaga lui chimiziologie, fiziologie si psihologie.
In exemplul mentionat, daca te consideri egalul celui pe care doresti sa il abordezi, se schimba total starea emotionala si sustinerea ei de catre corp, totul mergand natural.
Si in felul asta ne intoarcem la prima postare :))).

prediccion spunea...

Totusi, uneori, aceste reacti neurohormonale apar in urma unor situatii care par contradictorii cu programele genetice, fie ele principale sau secundare...spre ex fericirea resimtita in timpul rugaciunii sau starile de fericire la care au ajuns anumite persoane in conditii grele de inchisoare/lagar(probabil ca in acest caz fericirea era conditia necesara pentru supravietuire). Poate ca ceea ce intelegem noi prin sensul programelor genetice este incert ?

Ovidiu spunea...

Abia asta e o dilema tare! Si programele genetice nu gresesc ci doar sunt atat de codate incat nu nu sunt accesibile pe deplin mintii constiente, care de altfel este si ea un produs al genei si fireste nu are cum sa fie mai inteligenta decat propria sursa. Despre modul de structurare a programelor, pentru ca au si ele o structura si un sens specific intr-un topic viitor absolut revelator!

prediccion spunea...

Mintii e posibil sa nu fie inteligibile dar totusi noi ca fiinte nu suntem redusi doar la minte ... ma gandesc daca marii pustnici(si nu doar ei) care aveau puteri extraordinare nu au ajuns la o astfel de deplinatate a fiintei lor astfel incat sa fie capabili sa inteleaga ceea ce pare inaccesibil sau misterios...?

Ovidiu spunea...

Poate le-au exprimat in alti termeni. Din pacate mintea nu poate opera in prea multe dimensiuni, si e orice intelegere este limitata intr-o anumita masura. Continuam tema in urmatorul topic :)