vineri, 3 aprilie 2009

3 aprilie

Lasa-i pe ceilalati sa isi spuna singuri ca ai o anumita calitate; va fi de zece ori mai reala, valoroasa si importanta pentru ei, decat daca le-o spui tu.

6 comentarii:

Cătălin spunea...

a iti spuna ceilalti ca ai o calitate trebuie mai intii sa o faci vizibila.

Presagio spunea...

Mai mai..asta e cat de aproape se poate de principiul crestin al modestiei...nu te credeam in stare de asa ceva ;))) glumesc. Pentru asta trebuie sa ai calitatea respectiva, sa te straduiesti sa o dobandesti de nu. Dar spun eu asa in mintea mea ca totusi calitatea iti este reperata si afirmata de ceilalti mai ales atunci cand o manifesti fara a tinde constient spre recunoastere din partea lor...
Si inca ceva, as completa eu ca va fi de o mie de ori mai reala, valoroasa si importanta si pt. tine cel care o detii.

Presagio spunea...

Ma gandeam ce interesant e ca aceleasi calitati care ne sunt necesare noua ca persoane pt. a fi fericiti sunt recunoscute si de ceilalti ca fiind de apreciat si invers...deci, nu trebuie decat sa fii putin egoist si sa-ti cultivi acele calitati care te implinesc si ceilalti iti vor fi recunoscatori :))

Ovidiu spunea...

Nu stiu daca e un principiu al modestiei, dar e un principiu al utilitatii datorita efectelor mai consistente. Imi place ideea de a cultiva calitatile care ne fac fericiti - de regula sunt cele care presupun cel mai mare efort de vointa, dar daca le si manifesti in prezenta celorlalti fara sa spui ca esti in acel fel... sunt atat recunoscatori, cat si placut surprinsi, ca si cum ar fi descoperit ceva ascuns, despre care nici cel in cauza nu pare prea constient, se simt bine, avand senzatia ca descopera calitati pe care numai un spirit de observatie (ascutit) al naturii umane le poate surprinde. De fapt nu e o expresie a modestiei ci o modalitate de a-ti creste orgoliul mai mult decat o poate face lauda.

Gabi spunea...

Nici eu nu cred k e asa bine sa te lauzi, dar chestia asta aduce un pic a orgoliu.Daca nu le zici celorlalti ca esti intr-un fel ,ci doar actionezi in directia respectiva e foarte bine, vorba aia :fapte ,nu vorbe(cred k era si un slogan politic, dar e foarte utila ca deviza),dar sa faci asta pentru a fi apreciat de ceilalti e tot orgoliu(ego) doar ca mai elaborat.Ca sa fac o metafora ,capitalismul e tot un sitem politic in care minoritatea are de castigat in timp ce majoritatea e exploatata, doar ca spre deosebire de comunism e mai elaborat si iti da si senzatia de libertate, cand de fapt muncesti tot pentru a avea de castigat cei din varful piramidei..

Ovidiu spunea...

Nu stiu daca e vorba de orgoliu sau lauda, ele au fost stigmatizate de-a lungul timpului sub diverse pretexte, sunt importante, dar nu fac obiectul discutiei. Daca insa vreau sa mentionez ceva despre “modestia” invocata este aceea ca are o putere de influenta mai mare asupra celorlalti. Si daca tot e sa dezvoltam imaginea prin metode indirecte am o recomandare care vine in completarea a ceea ce este mentionat mai sus.
De exemplu, manifesti o calitate (nu o verbalizezi) pe care vrei sa o remarce ceilalti. Cum ar fi ... „discuti despre subiecte interesante”, sau ce calitate vrei sa fie remarcata in mediul respectiv. Sa spunem ca „esti bun la X” (nu ca nu ar fi adevarat). Arati ca esti bun la X, dar nu spui tu asta, ii lasi pe ceilalati sa isi spuna. La un moment dat, aceasta calitate va ajunge si la alte persoane prin metoda radio shantz. Acele alte persoane, iti vor spune:” am auzit ca esti bun la X”. Raspunsul recomandat este: „Vorbeste lumea ... nu chiar tot ce se spune este adevarat.”
Asta in cazul discutiei despre aspecte pozitive; Dar pentru ca oamenii nu sunt intotdeauna draguti, de multe ori vor mentiona aspectele negative, critici de diverse tipuri cum ar fi: „am auzit ca esti cam neserios”. La care un raspuns recomandat ar fi: „sunt cel mai neserios” – si schimbi subiectul.
Concluzia ar fi: laudele venite de la ceilalti – le infirmi, iar criticile primite le confirmi si exagerezi.

De ce as sustine asta: sunt cateva procese psihologice simple – atunci cand contrazici pe cineva; care e tendinta lui primara? Exact! Sa sustina ca are dreptate; prin urmare laudatorul isi va sustine lauda si va cauta si argumente pentru ea. Cine are de castigat de aici?? Ok. In al doilea rand cand o fapta spune ceva - (esti bun la X), iar un mesaj verbal spune contrariul - (nu e adevarat ce spui) mintea rationala primeste doua mesaje de sens contrar, si se produce un blocaj mental-rational, iar problema va fi transferata in planul emotional pentru a fi analizata si a se lua o decizie. Prin urmare, nu doar ca mintea „laudatorului” va fi pusa pe liber, ci in interiorul sau se vor declansa anumite emotii sau sentimente – pot fi acelea de apreciere, de simpatie, de intriga etc.Pot aparea si emotii negative, dar pentru a elimina total posibilitatea neplacuta, e suficient sa multumesti pentru ce a spus.

In cazul in care cineva te critica – in principiu atenteaza la siguranta de sine si confortul in propria situatie (piele:D). In mod normal atunci cand o persoana este criticata, are tendinta de a se apara. Prin asta confirma ca pozitia sa este nesigura si instabila. Atunci cand nu se apara ci chiar exagereaza acea critica, inseamna ca se simte sigur si confortabil chiar si cu mai mult decat o simpla critica. Sirul de rationamente acuzatoare ale criticului sunt cam inutile in acel moment, iar rationalul sau este pus pe liber, lasand loc emotionalului sa actioneze asupra sa.