marți, 16 iunie 2009

17 iunie

Status de om care ii accepta si apreciaza pe ceilalti asa cum sunt, si nu intentioneaza sa ii schimbe

13 comentarii:

Presagio spunea...

Nu stiu de ce, inclin sa cred ca acest status, desi afirma una, vrea sa induca tocmai contrariul. Ai intentii cam murdare =)) in sensul bun al cuvantului murdar :p

Ovidiu spunea...

Prea tare comentariul tau :) imi place foarte mult observatia :*

Presagio spunea...

Ma asteptam totusi sa dezvolti si tu putin sistemul asta psihic sau parapsihic :)) care iti permite asemenea performanta...da-ne si noua, celorlalti muritori de rand, ocazia de a deveni intelepti :)

Ovidiu spunea...

E interesant modul cum pui problema, si asta e o problema compicata intr-adevar. Dincolo de abordarea ta metaforica :D o sa incerc sa analizez putin idea, sa vad ce imi iese.
Pentru ca o persoana sa accepte in totalitate alta persoana ar trebui sa nu o evalueze, odata cu evaluarea incepe si aprecierea unor puncte tari, a unor puncte slabe, a unor lucruri de imbunatatit etc. Bineinteles ca acest proces se produce automat si se datoreaza mintii umane care e proiectata sa opereze cu categorii. Nu e vina nici a ei, nici a utilizatorului.
Pe langa aceasta variabila mai intra una in joc, si anume acceptarea de sine. Pentru a-l putea accepta pe altul, ar trebui sa te accepti pe tine insuti fara probleme. Intr-o lume in care evolutia este sensul existentei, omul e asaltat de constientizarea punctelor tari, slabe, etc. fata de care trebuie sa aiba o atitudine si o intentie – aceea de a aduce schimbari in bine. In momentul in care accepti ca trebuie sa schimbi ceva la tine – atunci accepti faptul ca nu poti sa accepti altceva la tine.
Cand nu mai accepti orice la tine ... pe langa mica frustrare interioara care poate fi benefica progresului, mintea incepe sa evalueze si sa compare. Odata cu aceste operatii, acceptarea devine inconfortabila si inutila. Se intra intr-o zona a neacceptarii si a respingerii fata de ceea ce nu corespunde evaluarilor. Inevitabil orice persoana inregistreaza o evolutie, atunci mai degraba devine multumita de sine, decat sa se accepte integral, pentru ca oricat succes ar avea o persoana, exista alte parti in interior care sunt neintegrate si care vor cauta insuccesul, parti din sine care trebuiesc modificate, indreptate etc. devenind un fel de oponenti ai propriilor intentii.
Omul are senzatia fiziologica de perfectiune si vrea sa atinga acea perfectiune nu doar ca si senzatie interioara ci ca o confirmare si in celelalte aspecte si dimensiuni ale vietii. E o mica nepotrivire intre ratiunea de perfect si senzatia de perfect.
De aici si urmatorul post: 1 iulie 2009
Dar pentru ca mentiunile sunt de factura negativa, incercand sa contureze ideea doar prin eliminarea nepotrivirilor, o sa mentionez si esenta ideii.
Pentru a fi impacat cu sine si cu lumea, omul o poate accepta asa cum este fara a fi nemultumit de ea, nici macar in timp ce incearca sa o faca mai buna.

Presagio spunea...

E clar de ce e bine sa ii accepti pe ceilalti asa cum sunt, toate au o logica a lor foarte clara si eficienta dar totusi chiar crezi ca e posibil sa ajungi la o astfel de relatie cu ceilalati in care sa le dai libertatea totala de a fi asa cum sunt fara sa incerci inconstient sa proiectezi diferite moduri in care ti-ai dori sa se comporte si sa actioneze?

Ovidiu spunea...

Nu, asa ceva este imposibil in proportie de 100%, pe langa lucrul cu categorii(bun/rau etc.), mintea e proiectata sa faca proiectii la randul ei. Este inevitabil. Comunicarea inseamna schimbare, fie cel ce comunica incearca sa schimbe pe cel caruia ii vorbeste, fie pe sine, fie relatia dintre cei doi parteneri. De exemplu, acum comunicam in scris cu intentia de a verifica niste idei, dar transmisia acestor idei poate fi insotita si de intentia de a schimba o ideea in mintea altuia. Deci orice raspuns as da, concluzia e ca incerc sa schimb ceva la tine; daca iti dau dreptate, inseamna ca ce este ideea este gresita, daca incerc sa te conving ca e corecta, inseamna ca eu nu o respect ... (smart:)
Dar intentia de a accepta are un scop de a economic, de a nu consuma energie cu schimbarea altora, mai ales ca aceasta tendinta de schimbare a altora vine din credinta interioara ca „daca Popescu s-ar comporta in modul T eu as fi mai: fericit/bogat/linistit etc. sau el ar fi mai fericit/bogat/linistit etc.” . existenta acestei credinte la nivelul mintii constiente sau inconstiente presupune o legatura intre starea mea si comportamentul sau gandirea lui X, iar aceasta credinta este total nefezabila avand in vedere vulnerabilitatea pe care o implica. (fericirea mea ar fi legata de comportamentul altcuiva). Pana la urma, acceptarea altora asa cum sunt – presupune ca cel care ii accepta pe ceilalti poate trai fericit independent de modul cum este lumea sau cei din jur. Chiar daca face ceva pentru a-i schimba, iarasi starea interioara nu mai depinde de masura in care ceilalti se schimba sau nu. Cu cat starea emotionala interioara e mai independenta de modul in care se comporta sau gandesc cei din jur, cu atat persoana poate fi mai obiectiva si rationala atunci cand analizeaza situatia si prin urmare, poate oferi un ajutor mai consistent.
Daca insa o persoana lucreaza in educatie va fi evaluata dupa masura in care cursantii se schimba, iar aici lucrurile stau putin diferit

Presagio spunea...

E foarte adevarat ceea ce spui...cred ca asta e una din greseli, legam fericirea noastra de multe ori de comportamentul celorlalti. E ok, la nivel rational stiu si inteleg foarte bine asta dar nu cred ca lucrul asta m-a impiedicat sa nu ma simt uneori trista (ca sa nu merg chiar la extrem nefericita) atunci cand ceilalti nu s-au comportat asa cum am proiectat eu...
Ma gandeam daca este vreo diferenta, in privinta modului in care realizam aceste proiectii, intre femei si barbati? Nu stiu de ce sunt tentata sa cred ca noi excelam la capitolul asta... ma gandesc ca poate genetic si evolutiv am fost programate asa : adica daca fericirea noastra era legata de comportamentul celor care ne sustimeau e clar ca trebuia sa facem tot posibilul sa perpetuam comportamentele astea .... ma gandesc ca totusi sitemul asta de proiectie(nu doar el in sine, ci legatura asta care o facem inconstient intre fericirea noastra si comportamentul celor din jur) trebuie sa aiba el si un rol benefic de a fost selectata de natura...

Presagio spunea...

Tot ceea ce ai spus tu mai sus e foarte, foarte intelept...si sunt de acord cu tine dar, desi stiu asta, si inteleg, parca nu imi vine sa cred ca voi ajunge o vreme in care sa ma si comport atat de intelept...de aici vine dilema mea...

Ovidiu spunea...

Modul evolutiv in care vezi utilitatea si necesitatea proiectiei e foarte intelept si fara aceasta baza, mecanismul ar fi greu de inteles. Proiectia are un rol si de a regla comportamentul celor din jur. Barbatul e responsabil cu supravietuirea femeii in general, daca el nu are un comportament orientat in aceasta directie, femeia va trebui – prin mecanisme emotionale sa il redirectioneze pe barbat catre asigurarea supravietuirii cuplului, familiei etc.
Dar pentru a-l directiona bine, trebuie sa aiba o idee despre modul sanatos de comportament. Iar proiectia este aici mecanismul principal. Ca o paranteza – este ca in cazul fanteziilor romantice sau sexuale, prin care creierul indica caracteristicile pe care trebuie sa le aiba un partener pentru a realiza o imbunatatire genetica pe linia sa.
Femeile sunt emotional legate la supravietuire, iar abaterea de la drumul spre supravietuire este semnalizata emotional femeii de catre propriul corp. De fapt atunci se „intristeaza” , cand vede ca o persoana se abate de la acel drum. Iar intristarea ei, e un declansator emotional al reglarii comportamentului celuilalt.
Dincolo de asta, principiile de viata pot genera o evaluare a comportamentului celorlalti. Daca o persoana are anumite principii pe care le considera conectate cu sanatatea, viata, corectitudinea, morala etc. atunci cand cineva nu se comporta conform lor, ea resimte emotional ca o agresiune – asupra ei sau asupra vietii, normalitatii etc. intamplator, cu cat principiile sunt mai subtile, filozofice, spirituale, cu atat atasamentul de ele este mai mare si agresivitatea declansata mai ridicata – persoanele foarte principiale devin si foarte rigide la un moment dat.
Si in primul caz si in cel de-al doilea, persoana va reactiona cu o anumita doza de agresivitate. Te enervezi pe cel care nu se comporta asa cum e in proiectia ta, care e legata fie de principii, fie de valori de supravietuire. Iar agresivitatea se va rasfrange fie asupra „vinovatului” pentru a-i regla comportamentul, fie asupra ta inseti – transformata in frustrare sau tristete.
In afara de cele doua cauze principale, mai e si un defect profesional, consider eu legat de educatie si munca. Daca investesti efort si energie in formarea unei persoane, iar acea persoana nu se comporta cu planul tau initial, atunci ea va incalca doua mecanisme interioare: 1. principiul de viata in care ai crezut si l-ai transmis, si 2. Munca pe care ai investit-o in formarea acelei persoane. Iar aici ar fi ca solutie, independenta totala de propria munca, desi in principiu omul este legat de propria energie – fie ea transformata in munca sau altceva.
De exemplu, acum daca te intristezi, cand citesti acest mesaj, acest lucru ar fi supus unei alte categorii de proiectii.
Astept pareri pentru continuarea dezbaterii – devine din ce in ce mai interesanta :)

smoke flys spunea...

Incepem sa clasificam orice dorinta si nevoie intr-o proiectie, observ sau chiar o analiza a unor indici de personaliate/comportament facuta pe baza experientelor anterioare si nu doar personale, ci transmise din generatie in generatie ce au ramas la fel in exprimare. O prejudecata sau o proiectie nu mai e prejudecata/proiectie atata timp cat x,y,z.... avand acelasi tip de comportament cu r,s,t....duc la o relationare dificila, frustratoare, nesatisfacatoare sau duc la o buna relationare, satisfacatoare. E, daca vrei, sistemul incercare si eroare. Stiu ca x,y,z imi creeaza neplacere si ca x,y,z duce la formarea de r,s,t ce imi creaza alte neplaceri, bineinteles ca voi cauta un comportament diferit celui de mai sus, cu atat mai mult cat esantionul nu se rezuma doar la persoana in cauza,

Proiectie ar fi cand tu crezi ca un comportament denota o anumita calitate sau defect al persoanei ce ar imbunatati sau afecta relatia, insa intr-o alta relatie acelasi comportament ar produce exact opusul.

Proiectia suprema in cazul relatiilor, totodata si cea mai mare calitate dar si cel mai mare defect; este faptul ca prin proiectie putem observa potentialul viitorului/viitoarei partener/partenere. Problema apare cand partenerul/partenera nu isi atinge sau chiar nu isi doreste atingerea propriului potential, din diferite motive(nu e constient/a de el, nu este suficient motivat/a...) iar partenerul/a devine nemultumit/a, dezamagit/a desi partenerul/a nu a promis vreodata sau chiar nu a stiut ca celalat se astepta la acest lucru din partea sa.

Ovidiu spunea...

Referitor la parteneri de viata, atunci cand faci proiectii despre potentialul lor, tii cont in principiu de asteptarile tale referitor la ei. Insa potential au toti oamenii fara exceptie, la unii potentialul e mai mare sau mai mic, dar interesant e ca cei mai multi isi folosesc potentialul la cu totul altceva decat ai spera tu sa o faca. Si atunci cand stii ca poate ceva, iar tu te astepti sa il faca si el face cu totul si cu totul altceva, ai tendinta sa il condamni ca si cum ar fi facut ceva gresit. De fapt acea persoana si-a folosit potentialul, l-a exploatat si probabil a evoluat, doar ca in sensul in care i s-a parut ei normal sa o faca. Daca poti sa ii iubesti pe ceilalti atunci cand ei aleg sa isi foloseasca energia interesele potentialul la cu totul si cu totul altceva decat te astepti, sau crezi tu ca e potrivit pentru ei, asta consider eu ca e un semn de AlphaLove.

Presagio spunea...

:) Mi-a placut cum ai incheiat apoteotic comentul cu ceea ce consideri tu ca e alpha love :)
Revenind la statusul initial ma gandeam ca ar merge completat cu "Status de om care ii acacepta si apreciaza pe ceilalati asa cum sunt, si nu intentioneaza sa ii schimbe in mod constient, dar care se bucura atunci cand o face :)))"

Ovidiu spunea...

Presagio nu te lasi deloc .... observi ceea ce altii nici nu banuiesc. AlfaLove e un concept inventat de mine, asa ca pot sa decid lejer ce inseamna si ce nu, fara a avea cum sa gresesc, pentru ca el nu are deocamdata nici o semnificatie. ... ups ce mi-a scapat aici.
Dar intuitia ta iti spune ca ma bucur in anumite momente.... ca si cum statusul s-ar referi la un om ca mine :))) ... cel mai tare coment din ultima vreme :* :* :*