luni, 12 octombrie 2009

12 octombrie

Drumul spre iad e pavat cu bune intentii, drumul spre rai e pavat cu bune meta-intentii, iar drumul spre sine e nepavat

7 comentarii:

Presagio spunea...

Placut partea cu nepavarea drumului spre sine...cand ai dreptate, ai dreptate :)) dar nu prea am inteles ce e cu meta-intentiile? Eu ma gandeam ca nepavarea asta interesanta a descoperirii de sine trebuie sa te duca in cele din urma si spre rai ...hmmm...Vreau lamuriri ...

Ovidiu spunea...

Da ... inclin sa cred ca raiul nu e chiar asa cum se povesteste, dar pentru ca nu e asa e chiar mai bine si desi pare absurd ... chiar asa si este. Intentiile bune, sunt de multe ori o scuza pentru a face ceva rau. Meta intentiile presupun intentii reale pozitive globale, si o anumita cantitate de informatii.

O meta intentie este un obiectiv global, care include si utilizeaza obiectivele intermediare, cand rezultatul final pentru sine si cei din jur este pozitiv cand toata lumea are de castigat in sensul bun.
Am scris cam abstract, dar ca sa exemplific mai concret, as da un exemplu banal - cand un parinte are un copil care nu stie sa isi rezolve problema la matematica si vine la el sa ceara ajutor - daca ii rezolva problema, intentiile ii sunt cele mai bune si ambele persoane si-au atins obiectivele. In schimb este in acelasi timp un fel de neajutorare invatata, copilul asta va face cand are o problema. O meta-intentie pozitiva ar fi sa ii explice teoriile si formulele care rezolva problema, iar atunci copilul va putea rezolva singur problema, pentru ca in interiorul lui lucrurile au sens acum. Va putea rezolva probleme de acelasi tip si invata ca pentru a rezolva o probleme trebuie sa asimilezi informatiile care o genereaza. Daca insa parintele vrea sa il puna in contact cu el insusi, atunci ii va spune: pana maine seara vreau sa ai problema rezolvata. Atunci copilul va avea cu adevarat probleme, alegeri de facut si decizii de luat. In primul rand se intoarce in interiorul lui si se intreaba ce ar trebui sa faca; apoi va apela la toate modele de actiune care l-au marcat samd. S-ar putea sa abandoneze rezolvarea, s-ar putea sa copie rezultatul de la sfarsit, s-ar putea sa sune un coleg sa ii arate cum a rezolvat, sau sa ii explice cum a reusit sa o rezolve. Ar putea sa solicite ajutorul unui profesor, s-ar putea imprieteni cu un profesor, ar putea apela la adulti, ar putea consulta manualul, internetul sau alte materiale in acest sens etc. Dar rezultatul final va spune ceva nu doar despre matematica ci despre el insusi.
Atunci cand cineva are intentii bune, iar lucrurile ies prost persoana respectiva va suferi, se va simti vinovata, va avea regrete, va avea senzatia fizica de pierdere ... ca si cum ar fi pierdut ceva ce ii apartinea, etc. Pentru ca pe de o parte avea intentii bune (eventual exprimate), iar pe de alta voia sa castige ceva pentru sine din ceea ce facea. Cand insa abandoneaza doar intentiile bune si se axeaza pe meta-intentiile bune, castigul sau pierderea personala nu mai marcheaza dispozitia emotionala, pentru ca acea persoana este congruenta cu ceea ce face, iar modul sau de a gandi este in continuarea modului in care fiinta lui a fost proiectata sa gandeasca, sa actioneze sau sa fie.

Inclin sa cred ca omul a fost proiectat sa fie intr-un anumit fel in mod natural. Datorita influentei mediului, educatiei, destinului etc. de multe ori nu reuseste sa fie exact in acel mod si nici sa ajunga asa. Insa, cand isi gaseste explicatiile coerente cu sistemul sau mental pentru a fi asa cum este in natura lui sa fie, are acele senzatii de ....... regasire, eliberare, implinire, realizare ... stii tu :P.

Presagio spunea...

Deci meta-intentiile astea necesita si o anumita cantitate de informatie...si poate chiar si educatie...sau cel putin o privire in profunzime a problemelor chiar o anumita educatie. De fapt ma gandesc ca poate ar trebui sa fie intuitive adica sa nu tina de educatie ci sa stii intuitiv sa faci deosebirea intre bune intentii si meta-intentii astfel incat sa ajungi la o congruenta cu tine. Cred ca in ultima vreme avem tocmai tendinta aceasta, de a ne departa de tot ceea ce e intuitiv si bazal in noi; credem mai mult in educatie decat in intelepciunea naturii proprii.

Presagio spunea...

Adevarul ca este greu sa fii asa cum ai fost proiectata in mod natural...din cauza tuturor conventiilor sociala si ale educatiei. Uneori imi dau seama ca sustin o ideea/comportament care am impresia ca imi este propriu si imi dau seama ca de fapt in mod natural cred si simt nevoia sa ma comport cu totul si cu totul altfel...dar atat de bine sunt inradacinate conventiile si educatia incat este greu si sa ajungi sa-ti dai seama in toate situatiile de ceea ce este natural in tine, desi are el organismul grija sa te informeze doar ca trebuie sa fii foarte atent. Hmmm...

Ovidiu spunea...

Huh, ce greu mai scriu pe blog ... plange dupa mine :). Din ce se constata, informatiile sunt necesare.

Corpul e proiectat sa fie intr-un anumit fel, si poate recunoaste in anumite conditii daca ceva este bun sau nu pentru el sau pentru viata in sine, dar are nevoie de informatii, iar asta tine de educatie. Fara educatie nici limbajul nu ar fi asimilat si
nici aceste cuvinte nu ar putea fi scrise. Desi poate e un drum cu dus-intors, poate nici nu e nevoie de abilitati verbale sau de
comunicare articulata pentru a fi asa cum esti facut sa fii, si poate chiar datorita invatarii limbajului articulat, s-au produs
multe lacune in comunicare, iar cuvintele reprezinta simboluri ce isi au rezonanta in interior, si acesta este motivul pentru care
cuvintele nu vor fi niciodata suficiente pentru a comunica.

Chiar si concepte simple cum ar fi acelea de "rai" sau de "sine", au necesitat mii de ani pentru a ajunge unii la ele, chiar daca au fost evidente de la inceput si alte mii de ani pentru a le asimila si cei care doar le aud.
... ceea ce face educatia este sa transpuna in concepte universul exterior sau interior, sa le dea un sens si sa faca legatura
intre cele doua. Iar aceasta decodificare a realitatii interioare sau exterioare s-a realizat in foarte foarte mult timp, motiv pentru care educatia prin ceea ce face este practic o calatorie in timp cu o viteza foarte mare. De la zero la doi ani, un copil parcurge zeci de mii de ani de dezvoltare a speciei, mai departe continua calatoria in timp si cu viteze foarte mari.

Metaintentiile de care zic nu se afla in educatie, desi conceptul e rezultatul ei. Mediul, societatea, educatia ne directioneaza, dupa cum e creata, iar eu ma refeream la a regasi directia natural presetata in fiecare.

Risa spunea...

Mai este actualizat blogul? Sau e pe liber?

Ovidiu spunea...

Mai este actualizat, poti vedea datele la care se publica un articol (status/idee), asteptam comentarii, completari sau pareri din partea ta :)