miercuri, 16 iulie 2008

17 iulie

Studiez din greu la lectia acceptarii celor diferiti de mine.... 

7 comentarii:

Anonim spunea...

Vad ca nu a dat nimeni comm;))hEroina gabytzaa da primul comentariu...sincer asta e un subiect interesant..dar totodata filozofic:)cine nu stie sa priveasca putin dincolo de ceea ce ati scris aici,trebuie sa se gandeasca la cata discriminare se face in ziua de azi..:-j si isi vor da seama depsre ce vorbiti aici;;)sau ce sugerati:)..oricum sunteti de nota 10 domn' profesor;;)v-am puupat:*:*:*:*:*

Anonim spunea...

Merci de comentariu... esti micuta, dar intelegi multe si esti de nota 200 ;) ... ai initiativa si nu degeaba ti-am spus (h)Eroina - cred ca ai sa creezi multe dependente :P

Anonim spunea...

mei,heroina,nu ai inteles ce a vrut sa zica!
se refera ,daca citesti cu atentie, la- el se crede diferit fata de ceilalti si studiaza din greu sa invete sa-i accepte.
ovidiu, pana la urma urmei toti suntem diferiti,asta ce inseamna?ca toti ar trebui sa invatam din greu sa-i acceptam pe cei din jurul nostru?
nu inteleg faza "studiez din greu".e chiar asa de greu sa-i acceptam, sa-i intelegem?
si inca ceva....gandeste ca sunt multi care au aceleasi ganduri ca tine.ei cum procedeaza?daca am sta toti sa studiem ca sa poata accepta pe cei diferiti de el/ea(mine/tine)unde am ajunge?sa nu ne mai acceptam?si pana la urma are si farmec acceptarea asta...zi tu ca zici mai bine;)D.

Anonim spunea...

E destul de greu si sa ajunga omul la concluzia ca acest lucru chiar trebuie facut si ca trebuie depus efort, ca nu este chiar floare la ureche...e mai usor sa respingi, sa gasesti defecte la ceea ce iti apare ca diferit decat sa incerci sa accepti...acceptarea presupune dorinta de a intelege, efortul de cautare a resurselor interioare si exterioare care sa permita realizarea acestui lucru, empatie, mobilitatea gandirii...o gramada de lucruri... asadar e greu, tare greu cu diferentele si cu acceptarea...si totusi vorba lui V. Hugo diferentele si detaliul au creat viata :)deci se merita sa ne aplecam si asupra lor

Ovidiu spunea...

Tare postul anonim =))), imi place atitudinea si apreciez initiativa, multumesc de mesaj. Cam asa e - incerc sa ii accept pe ceilalti, pentru ca imi dau seama ca sunt atat de diferit de ei, si asta e natura fiecarei relatii - asta ne uneste - faptul ca suntem diferiti. Doar ca la acceptare nu se termina raportarea la ceilalti ci continua indefinit, ar fi si intelegerea celorlalti, desi dupa ce ii intelegi iti e chiar mai greu sa ii acepti, ar fi si aprecierea lor pentru ceea ce au diferit, ar fi si capacitatea de a ramane curios mereu in ce priveste alte persoane - (aici e o poveste lunga si interesanta pe care o voi atinge intr-un post viitor). Mai presupune si nejudecarea altora, de fapt asta si inseamna acceptarea. Iar un moment al reusitei ar fi dragostea pentru ceilalti indiferent cat de diferiti ar fi.
Usor extinsa ideea ar fi ca noi intram in cate un rol - diferit pe care il jucam cu fiecare persoana cu care intram in contact. Intr-un fel vorbesti cu un copil, intr-un fel cu un adult, in alt fel cu un angajat al tau - etc. Si putem continua, in momentul in care il accepti pe celalalt, poti avea acces si la seturile lui atitudinale si de valori, pe care le poti intelege in urma acceptarii lor si pe baza lor poti crea o relatie de comunicare buna centrata pe obiectivul pe care il ai cu acea persoana (fie ca e ales constient sau inconstient). (exclusa politica).
Multumesc Presagio pentru convergenta, multi oameni sunt setati inconstient pe identificarea cu precizie a diferentelor, acest set atitudinal poate introduce vibratii de incompatibilitate in relatii. In mesajul lui Anonim de exemplu sustine ca „ce e asa de de greu sa ii accepti pe altii”, dar dincolo de acceptare nu reuseste sa o inteleaga pe heroina pentru perspectiva ei, si nici pe mine de ce as sustine ca e greu. Aici probabil pare ca judec pe cineva – de fapt este doar un mod de a-l intriga pentru a mai trimite mesaje incisive ;))).
Deci nu am inteles prea clar – cum fac sa ii accept usor pe ceilalti? : ))))

Unknown spunea...

Ne straduim nitel sa i acceptam pe cei ce sunt nitel deosebiti de noi, dar nu cred ca facem prea mari eforturi. Eu cred ca atunci cind trebe sa consumam prea multa energie pentru a accepta ceva sau poe cineva ce intra cumva in conflict cu asteptarile noastre, nu prea depunem nici un efort. Mai degraba ne intoarcem la cele familiare noua. Atun ci cind survine plictiseala si intilnim in viata noastra ceva compatibil simtamintelor, aspiratiilor, intereselor mai ales, facem efortul supranatural de a ne omori plictiseala. Citeodata se intimpla sa ne schimbam viata intr un fel.

Anonim spunea...

Fiecare persoana de care te simti diferit si fata de care faci efortul de a o intelege, accepta si poate iubi, te transforma intr-o anumita masura si tocmai in asta consta misterul unor intalniri si a relatiilor pe care le legam. In fiecare persoana descoperim si ne descoperim la nesfarsit. In ce priveste acceptarea celor diferiti nu cred sa ai probleme, din contra cred ca tocmai latura aceasta te incita … gata nu mai trimit comenturi ca sunt toate prea convergente...e de rau ca se duce boalei tot dialogul :)))