luni, 11 februarie 2008

11 februarie

Idealul de iubire e obstacolul principal in intalnirea iubirii

8 comentarii:

AMA spunea...

Nu este dezamăgit decât cel care , în primă instanţă, se amăgeşte singur. Dar a te amăgi în iubie, a spera , a idealiza, şi a suferi e atât de bine !!!!!DA! TRĂIEŞTI!

Anonim spunea...

iubeste-l pe celalalt pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce ai vrea tu sa fie......

Anonim spunea...

A iubi înseamna a primi pe un "altul" cu felul sau de a fi, cu diversitatea sa, cu defectele sale, si nu copia vreunui vis prostesc de-al nostru. Sotul perfect este cel care nu vrea o soti

Cata spunea...

Ei, dragul meu Ovidiu, aici se poate comenta...nu se poate sa nu iti croiesti un ideal in adolescenta. Iar idealul este prin definitie de neatins, prin urmare, daca vei dori imposibilul, nu-l vei avea. Dar e imposibil ca acest ideal sa nu-ti influenteze cautarile. Nu neaparat constient, dar de aceea iti place un anumit zambet si nu altul, o anumita privire si nu alta. Daca acest ideal nu ar exista ne-am putea indragosti de oricine...idealul e pana la urma grila noastra de selectie intr-ale iubirii...

rezeta spunea...

Daca nu am cauta idealul ne-am multumi cu oameni de mana a doua pana cand am deveni si noi niste oameni de mana a doua. Fiecare are un "ideal" personal iar atunci cand esti indragostit, de fapt crezi ca ti-ai intalnit idealul de iubire. De aia nu poti iubi pe oricine ci doar pe "idealul" tau, personal.

Presagio spunea...

Un sentiment adevarat de iubire nu ar trebui sa aiba cauza, scop sau ideal…desi cred ca este greu sa ajungi la el…trebuie nu sa se nasca in tine ci sa te nasti tu in el ….este un mister totusi si un dar de care ar trebui sa ne bucuram sincer traindu-l pana la capat fara sa incercam sa-l cuprindem in limitele noastre ci poate sa ne deschidem noi spre el…fara sa ne temem ca ne vom disipa… si chiar daca s-ar intampla asta tot merita…

Statusul Zilei spunea...

Din lipsa de informatii copilul isi construieste imagini desprea ea. Cand devine adult isi da seama ca realitatea nu prea corespunde imaginii lui si o numeste ideal. Initial idealul este un deficit de informatii, dar atat de util in echilibru emotional si orientarile viitoare...//... legatura cu realitatea in statusul de pe 14.

Dana spunea...

In aceasta lume relativa, cautam un fel de refugiu in visele pe care le-am "mangaiat" candva si credem ca vom gasi iubirea adevarata; dar adesea aceasta cautare continua provoaca suferinta, pe de o parte pentru ca ne arata vesnica nemultumire fata de realitate, iar pe de alta parte, pentru ca e aproape imposibil ca timpul sa nu-si puna amprenta asupra aspiratiilor noastre. Si alergand asa, dupa acest miraj inselator, ajungem obositi sa ne-ntrebam cat am trait cu adevarat din viata...
Pe de alta parte, fiecare om ascunde in sine posibilitati nedeslusite, surprize nesperate, reactii neprevazute si nu are certitudinea ca a gasit ceea ce si-a dorit cu adevarat; este acum, aici, sentimentul si dorinta, dar va mai fi si peste un timp?! Are asta importanta? Sau importa doar miscarea noastra catre ceea ce te farmeca? Si acest dor de a iubi te face sa nu mai cauti, ci sa primesti, sa te lasi dus catre cel iubit facandu-l sa existe prin tine, sa-i dai si sa primesti incontinuu viata, sa te contopesti cu cel drag intr-o "individualitate in doi".
Se intampla foarte des sa ne surprindem doar proiectand dorintele noastre in cel iubit; sa constatam dupa un timp ca nu am avut parte de acea "calda afirmare a celeilalte fiinte". Si astfel de neimpliniri legate de atingerea acestor doruri ne transforma in timp, nebanuit de mult si aproape iremediabil.