duminică, 24 februarie 2008

25 februarie

Atunci cand iti doresti sincer sa faci pe cineva fericit, subconstientul va crea in interiorul tau acea stare pentru a sti ce transmiti!

10 comentarii:

Anonim spunea...

Atunci cand iti doresti sa il faci-sa o faci fericit-a/sa faci pe cineva fericit,subconstientul va crea acea stare pentru a sti ce sa transmiti!
Parca suna mai bine:)

Ovidiu spunea...

Foarte buna sugestia! Multumesc anonim, imi sunt de mare folos feed-back-urile de genul asta, mai astept parerile tale.

Anonim spunea...

Pot spune ca "ma faci fericita"...

Anonim spunea...

Da,eu vreau si-mi place sa vad persoane fericite si asta inseamna ca ei o sa simta asta?sau e numai pt cei care se iubesc ,adica persoana aia de langa tine care te stie,care te respecta...ca daca e pt persoana aia,sa-i zicem "iubirea",normal ca daca te cunoaste stie tot ce se intampla cu tine,cu starile tale si tot asa,sa-i zicem ca te simte si logic ca cumva te ajuta la indeplinirea "fericirii".

Anonim spunea...

…ma gandeam ca noi consideram in general iubirea fata de ceilalti si gandul la fericirea lor ca fiind ceva ce ne defineste ca fiinte superioare si simtitoare ce suntem :) cand se prea poate sa fie de fapt tot o adaptare … s-a dovedit ca la speciile sociale comportamnetele de tip altruist(caci uneori cate un individ trebuie sa se sacrifice pt. a salva grupul) au fost selectate pt. ca asigura o mai buna supravietuire…pentru a deveni altruist atunci trebuie sa te legi cumva emotional de persoana respective pt. a gasi motivatiile care sa te impinga la sacrificiu…si uite asa te intrebi pana la urma ce comportamente mai raman sa ne defineasca ca fiinte minunate ce ne gasim…?

Anonim spunea...

desi unii chear isi doresc sa ii faca pe altii fericii- de fapt pe altele(cit mai multe)- nu reusesc decat sa le produca o mare dezamagire...Si asta ce inseamna? inconstientul asta e cam..."nenorocit":)...sau poate este doar o iluzie ca ceea ce transmitem noi se potriveste perfect cu ceea ce isi doresc altii?

Anonim spunea...

Asa ca un raspuns celei care a postat un coment la h 14:33:
-draguta ai fost dezamagita de cel care a scris statusul zilei?
-ti-a produs asa o mare dezamagire???:))
- si totusi daca ti-ai dorit s-a indeplinit(asa reiese din ultima parte);
-de ce nu te-ai bucurat de clipele alea?sau cel putin sa ramana o amintire frumoasa(a sarutului,a mangairii,a privirii etc ;
-si inca ceva-si daca e sa se mai potriveasca asa de bine,un sfat -BUCURA-TE!!!;)

Ovidiu spunea...

Iubirea si fericirea se impletesc mereu in viata oricui, se intersecteaza si unde e una, apare si cealalta. Iubesc sa fiu fericit si invers, iubesc pe cei ce inteleg si fac la fel.
In ce priveste tendinta spre comportamente afective ale animalelor sociale, pare putin spus. Se sacrifica si doua celule care se unesc pentru a forma un organ, si felicit pe acesta cale decizia a doi neuroni care s-au unit pentru a forma primul creier, poate ca iubirea ia determinat, dar si alte motive.
Despre inteligenta unei celule nu trebuie sa vorbim, pentru ca greu a priceput mintea omului ce se petrece acolo, deci e clar ca ratiunea si interesul pentru binele altuia sunt tendinte celulare si specifice nu doar viului, poate chiar materiei.
Prin ce ne mai deosebim noi (ca fiinte minunate) in cazul acesta.... cred ca prin capacitatea noastra de a invatat o multime de lucruri din orice nimic.

Anonim spunea...

Ma gandeam la celulele tale care s-au unit pt. a forma organul si la sacrificiul lor…intr-un fel ai dreptate, ce ne face pe noi sa credem ca iubirea pe care o manifestam noi fata de semeni e cu ceva mai presus de sacrificiul lor…adevarul e ca daca am privi mai cu atentie la vietatile din jurul nostru sau poate doar la doua biete celule ar trebui sa fim mai umili….cred ca noi oamenii suntem singurele fiinte care avem mandria a ceea ce suntem, a ceea ce facem… oare neuronul acela care sta la baza creierului se infioara el de maretie cand, datorita sacrificiului sau, putem noi sa zambim, sa iubim, sa fim fericiti, precum noi cand ni se pare ca am dat dovada de maxima noblete…?
In ce priveste deosebirea…cred ca nu trebuie sa ne deosebim cred ca e tipic umana ideea de a fi special, deosebit…pana la urma suntem toti minunati si oameni, si bacterii, si... si daca noi oamenii avem capacitatea de a invatat o multime de lucruri din orice nimic tocmai pt. ca nu am stiut sa le “stim” fara sa le invatam …poate de fapt noi invatatm doar ceea ce exista in noi si asta pt. ca avem mandria de a ne crede altfel si nu putem sa fim doar ceea ce suntem… e cam incurcata cred ultima idee:) dar poate o intelege altcineva mai bine decat mine:)

Unknown spunea...

Cu adevarat seducatoare, afirmatia ta vrea sa spuna ca fericirea trebuie sa se afle de fapt in noi (mai intai) pentru a o putea transmite apoi si celuilalt. Gresesc? Asta suna a subtila (auto)dezvaluire de sine pentru o transgresare in celalalt.
E foarte posibil sa fie asa; dar asta ar insemna ca ar trebui sa se creeze o punte de legatura intre cei doi care sa nu sucombe la prima adiere de vant... Poate asa se explica faptul ca uneori o privire ce trebuie surprinsa de celalalt e mai puternica si mai fara egal decat un cuvant rostit... Dar trebuie sa ai in tine atata "lumina" incat sa "stralucesti" neconditionat; altfel, tot subconstientul va fi cel ce va demasca ceea ce e meschin ori versatil in noi.
Si totusi...nu ti se pare ciudat sa crezi ca sta DOAR in puterea noastra sa fericim cu atata usurinta pe cineva? Cum crezi ca pe acest taram fluid al fericirii, subconstientul tau, de exemplu, ar putea transmite acea stare care m-ar face (sa zicem) pe mine fericita, cand ceea ce poti tu considera fericire poate pentru mine nu e nici macar motiv de multumire trecatoare...
Cert e ca oamenii gandesc adesea asupra modalitatilor de actiune astfel incat sa ajunga fericiti, fara a sti exact ce e fericirea in sine. Iar fericirea nu trebuie coborata sub nici o forma la placere.