vineri, 22 februarie 2008

22 februarie

Pe cat de usor e sa superi un om, pe atat de usor e sa il faci sa se simta bine, iar restul tine de optiune.

4 comentarii:

Anonim spunea...

Eu zic ca depinde si de persoana care te supara si cum te impaca.

Dana spunea...

Sunt atat de multe moduri de a vedea o asemenea problema...
Din pacate, seductia dialogului, a comunicarii cu anumite persoane nu dureaza o vesnicie (sau se intampla extrem de rar ca timpul sa nu erodeze relationarea); si atunci cand bucuria gasirii gandului celuilalt in gandul tau s-a estompat, e mult prea usor sa superi si mult prea greu sa "conversezi" simtindu-i pulsul celuilalt. Cuvintele au adesea rolul de a strabate si a suporta distanta/separarea dintre cei ce incearca sa comunice intr-un fel sau altul. A face pe cineva sa se simta bine e o chestiune de proiectare a starii tale asupra celuilalt, o incercare de a fi in consonanta cu celalalt, de a cauta o contopire cumva? Sau e ceva formal, conventional si tine de politetea mai mult sau mai putin prefacuta/seaca pe care fiecare dintre noi o afiseaza?
Si "restul" acesta ambiguu ce anume vrea sa zica?

Roxana spunea...

...desi pare simplu, logic si natural lucrul acesta … este totusi, atat de dificil, sa ne convingem ca sta in puterea fiecaruia sa schimbe un gand care ii face rau, cu unul care sa-l faca sa se simta bine iar acest bine sa se rasfranga si asupra celorlalti ... Cam asa e, pura optiune, si in ceea ce priveste starea noastra de bine si a celorlalti...cred eu.

Ovidiu spunea...

Seductia comunicarii nu dureaza o vesnicie, iar noi continuam sa cautam lucruri vesnice. Schimbarea generata de o comunicare reala dureaza cu siguranta mai mult si este o treapta urcata in scara evolutiei, iar nivelul comunicarii poate fi tot mai bun in descoperirea contopirii cu ceva netrecator....